Pe Marte exista viata!

Un miliard de mici fapturi extraterestre! Pamantul a „exportat” viata pe Planeta Rosie. Cum vor evolua fiintele martiene? Omul ameninta Cosmosul. Sistemul Solar numara cel putin 67 de contaminari.

Nu mai este de multa vreme o gluma!

Cu toate ca inca nu se stie exact daca si cand anume planeta noastra vecina va fi avut pe intinsul ei viata proprie, oamenii de stiinta au afirmat de curand un lucru tulburator: exista fiinte vii pe Marte. Nu sunt „omuleti verzi”, dar ca numar s-ar situa in jurul unui miliard. Deocamdata. Caci forta lor de supravietuire si de adaptare este impresionanta. Si poate ca acest fapt nu ar trezi – dincolo de surpriza majora si de curiozitate – mari nelinisti, daca nu s-ar fi confirmat ideea originii terestre si cea a evolutiei imprevizibile a acestor vietuitoare.

Cine sunt ei?

In prezent, organisme microscopice: bacterii, bacili in cea mai mare parte, toti alcatuiti dintr-un invelis permeabil pentru moleculele pe care le secreta sau le absorb; in interior, se adapostesc patrimoniul lor genetic si proteinele necesare metabolismului si reproductiei prin diviziune. In mod particular, EI pot forma spori foarte rezistenti. Exemplele sunt numeroase: bacterii care pot trai fara oxigen; bacil producator al acidului lactic; bacil patogen pentru insecte, pe Marte este capabil sa formeze un spor (forma premergatoare reproducerii sexuate, in cadrul regnului vegetal); bacterie existenta in sol, responsabila pentru unele intoxicatii alimentare si multe altele.

Existenta „terro-martienilor” nu este pusa la indoiala, in ciuda decontaminarilor sondelor spatiale si ale robotilor care au atins solul Planetei Rosii. Pur si simplu, microorganismele respective rezista, fac fata unor conditii exterioare asupra carora niciodata omul nu va putea actiona eficace si in scop pozitiv. Asadar, ele au fost transportate prin spatiul interplanetar, ca niste astronauti cum poate pe Terra nu mai exista. Oricum, in mod sigur, nu ca fiinte macromoleculare. Totusi, acestea au calatorit circa 300 milioane de kilometri prin vidul glacial, pentru a ajunge intr-un mediu deosebit de ostil: pe Marte, temperatura medie este de -60ş C, nu exista oxigen, iar expunerea la ultravioletele solare este aproape totala. Cel mai contaminat corp ceresc din Sistemul Solar ramane, totusi, Luna. Ea a gazduit 38 de misiuni trimise de pe Pamant, fiind urmata de Venus (15 misiuni), Marte (10), apoi de Jupiter si de alte planete, comete, asteroizi. Pentru moment, s-au contabilizat 67 de contaminari certe, insa pandemia ameninta sa depaseasca granitele sistemului nostru solar, numai daca ne gandim la misiunile Voyager si Pioneer. Iar temerile sunt mai mult decat justificate, cata vreme nu se pot cunoaste sau anticipa posibilele forme de evolutie a bacteriilor raspandite in Cosmos.

Care sunt pericolele?

Problema este foarte complexa, intrucat nu e vorba doar despre imperativele stiintifice (concluziile legate de aparitia vietii ar suferi, categoric, denaturari majore), ci mai ales despre impactul asupra generatiilor viitoare. Nimeni nu poate spune astazi daca nu cumva, din microorganismele „exportate” de misiuni americane sau ruse in Cosmos, se vor dezvolta fiinte monstruoase, dar extrem de inteligente. Nimeni nu mai poate realiza o evaluare de necontestat asupra originii vietii (de pilda, ar fi absolut legitima intrebarea daca viata pe Terra nu a venit din alte spatii celeste). Si, poate, mai ingrijorator: amintita pandemie planetara nu a fost oare generata constient, din anumite zone ale comunitatii stiintifice pamantesti?