OZN - CAZUL MAURY ISLAND

OZN - CAZUL MAURY ISLAND

OZN - UFO   22:04

Aparitii de OZN-uri, morti si disparitii in serie, o ancheta impinsa in ceata... Evenimentele petrecute la Maury Island, in iunie 1947, vor ramane printre cele mai enigmatice din toata istoria ufologiei

Pe 23 iunie 1947, un agent al pazei de coasta americane, pe nume Harold A. Dahl, insotit de fiul sau, de cainele familiei si de un alt membru al echipajului, navigau catre Puget Sound, o localitate apropiata de Maury Island, o insula din Statul Washington. Cerul amenintator era incarcat de nori mari si negri. Temandu-se de ploaie, Dahl a indreptat ambarcatiunea catre un golf al insulei, la aproximativ trei kilometri de Tacoma. Dar manevra de acostare a fost intrerupta brusc, de aparitia a sase OZN-uri. In timp ce echipajul privea scena cu stupefactie, unul dintre obiecte a inceput sa coboare spre suprafata apei, parand sa aiba anumite probleme tehnice. OZN-ul avea in mijloc o deschidere de aproximativ treizeci de metri. Pe partea externa, avea doua randuri de hublouri. Ambarcatiunea a acostat pe plaja. Dahl a iesit pe punte si a facut patru fotografii. In clipa aceea, farfuria zburatoare a inceput sa oscileze din ce in ce mai tare. Din interiorul ei a izbucnit o ploaie de fragmente de metal incandescente, care au lovit din plin vasul, omorand cainele lui Dahl si arzand bratul fiului sau. Apoi, OZN-ul a reusit sa-si recapete inaltimea, urcand sus pe cer, alaturi de restul formatiei. Accelerand fulminant, cele sase ozn-uri au disparut mai apoi departe, la orizont, deasupra apelor Pacificului.

Un vizitator misterios

Dupa ce i-a raportat incidentul superiorului sau, ofiterul de marina Fred L. Crisman, Dahl a crezut ca incidentul a luat sfarsit. Dar a doua zi dimineata, el a primit acasa vizita unui personaj misterios, imbracat in negru, aflat la volanul unui automobil Buick, de culoare neagra. Individul parea grabit.

El l-a invitat pe Dahl sa ia micul dejun impreuna, la un mic restaurant din apropiere. Acesta a acceptat. Cand au inceput sa vorbeasca, Dahl a ramas siderat: omul acela stia totul despre intamplarea cu ozn-ul. La un moment dat, el a spus cu o voce grava: "Tacerea este cel mai bun lucru pentru dumneavoastra si intreaga familie. Nu ar fi trebuit sa vedeti ceea ce ati vazut". Dahl a plecat de la intalnire perplex si foarte tulburat.
In aceeasi zi, la treizeci de kilometri distanta, in Cascade Mountains, au avut loc o serie de evenimente ce au semanat mult cu ce s-a petrecut la Maury Island. In timp ce zbura la trei mii de metri pe deasupra rezervatiei indiene Yakima, pilotul Kenneth Arnold a observat o escadrila formata din noua obiecte zburatoare stralucitoare. Arnold a facut public acest incident, lucru ce i-a adus o mare atentie mediatica. Printre persoanele carora Arnold le-a relatat aventura lui s-a numarat si un ziarist, pe nume Ray Palmer, care edita revista "Amazing Stories", consacrata fenomenelor inexplicabile. Palmer i-a cerut in exclusivitate lui Arnold o relatare detaliata a intamplarii prin care trecuse. Intre timp, Palmer a aflat si de cazul Maury Island. Simtind interesul subiectului, el a reluat contactul cu Kenneth Arnold, oferindu-i doua mii de dolari pentru ca acesta sa ancheteze evenimentele ce se petrecusera acolo. Desi nu avea experienta, atras de suma de bani, pilotul nu a refuzat. Astfel a aparut primul ufolog din istorie. Fara sa stie, el a fost amestecat in cel mai controversat caz din toate timpurile.

Arnold in tara OZN-urilor


Pe 29 iulie, Kenneth Arnold a zburat la Tacoma, pentru a-si incepe ancheta. La sosire, dorind sa rezerve o camera la hotelul Winthrop, a avut o prima surpriza: o camera fusese deja retinuta pe numele sau, desi nimeni nu stia ca el va sosi in oras. Crezand ca este vorba doar despre o simpla coincidenta, Arnold a pornit in cautarea lui Dahl, martorul evenimentelor de la Maury Island. Speriat, inca, de cele traite si de intalnirea cu omul in negru, acesta a refuzat la inceput intrevederea cu pilotul de aviatie. Printr-un intermediar, el chiar i-a sugerat lui Kenneth Arnold sa renunte la cercetari si sa se intoarca acasa, pentru ca isi risca viata. Dar acesta a insistat asa de mult, incat pana la urma l-a convins pe Dahl sa se intalneasca la hotelul Winthrop, pentru a-i povesti tot ce se intamplase la Maury Island. A doua zi dimineata, buimacit inca de povestea pe care o ascultase, Arnold a fost trezit de bubuituri puternice in usa camerei de hotel. A deschis si s-a trezit fata in fata cu... Dahl. Revenise, dar acesta nu era singur: venise insotit de superiorul sau ierarhic, Fred Crisman, care pornise, la randu-i, o cercetare a evenimentelor, pe contul lui. In urma unei vizite personale la Maury Island, observase ca toata insula era plina de resturi metalice, din care adunase, o parte, intr-o cutie. Dupa opinia lui, trebuiau cercetate de un specialist. Arnold a acceptat sugestia, dar specialistul chemat de el n-a fost un oficial competent, ci E. J. Smith, un capitan al fortelor aeriene, prieten al sau. Acesta a acceptat cu mare entuziasm sa il ajute si, pe 30 iulie, Arnold a mers sa il aduca cu avionul. In seara acelei zile, o noua intalnire, de data asta in patru, s-a organizat la hotelul Winthrop. Dupa un interogatoriu detaliat, capitanul Smith i-a rugat pe Dahl si Crisman sa ii arate esantioanele resturilor gasite pe insula si fotografiile cu OZN-uri. El le-a mai cerut sa faca posibila o intalnire cu celalalt om al echipajului lui Dahl, care vazuse OZN-urile.

Urmarit si supravegheat

Ceva mai tarziu, pe la miezul noptii, cei doi prieteni piloti, Kenneth Arnold si E. J. Smith, au primit un telefon de la un jurnalist
celebru in epoca, Ted Morello, reporter la United Press. Ce-au aflat i-a lasat perplecsi. Morello le-a spus ca un corespondent anonim al revistei ii relevase anumite detalii din discutiile lor private, purtate in camera de hotel. Arnold i-a suspectat la inceput pe Dahl si pe Crisman, dar Morello cunostea si unele lucruri pe care Arnold si Smith le discutasera in timp ce erau singuri in camera.


Unica explicatie plauzibila: in camera de hotel erau ascunse microfoane. Dar desi au scotocit cu minutiozitate camera, nu au gasit nimic.
Din perplex, Arnold a devenit temator. A doua zi, Dahl si insotitorul sau aflat pe salupa in ziua intalnirii cu OZN-urile au adus doua feluri de mostre de metale gasite pe insula. Arnold a remarcat imediat ca fragmentele nu corespundeau cu cele oferite cu o seara inainte de Crisman. Erau niste ramasite banale de fier. Tot mai banuitor, Arnold l-a avertizat telefonic pe Crisman ca va cere ajutorul serviciilor secrete ale fortelor aeriene americane. Ceea ce a si facut. El l-a sunat pe locotenentul Brown, un ofiter al serviciilor secrete ale bazei militare din Hamilton, California, pentru a-l ruga sa participe la ancheta. Brown mai cercetase si inainte astfel de cazuri si Arnold spera ca el isi va putea spune cuvantul de expert in cadrul anchetei. In seara urmatoare, Brown, insotit de un coleg, a venit la hotelul Winthrop. Crisman a sosit si el, in graba, pentru a relata povestea sa si a lui Dahl. Uimit, Arnold a remarcat lipsa totala de interes a lui Brown fata de ceea ce se intamplase. Scurtand cat se poate de mult marturiile, Brown si insotitorul sau au plecat inapoi la baza din Hamilton, luand cu ei cutia cu "resturile de la OZN".

Moartea se amesteca in ancheta

Din clipa aceea, evenimentele au luat o turnura sinistra. A doua zi, Arnold a primit un telefon de la Crisman, care l-a anuntat ca avionul cu care plecase Brown s-a prabusit la 25 de minute dupa decolare. Brown si copilotul murisera. Stirea a fost confirmata de catre Smith, care a verificat-o la informatiile armatei. Arnold a inceput sa se teama foarte tare pentru viata sa. L-a sunat pe jurnalistul Ray Palmer si i-a spus ca renunta la ancheta si ca se intoarce acasa. Palmer i-a spus ca nu cumva sa ia cu el vreunul dintre fragmentele metalice restante...
Ceva mai tarziu, Arnold a primit alte stiri alarmante, de data asta de la Morello. Un corespondent misterios il informase pe acesta ca avionul capitanului Brown fusese doborat de un tun de 20 de milimetri. Se trasese de mai multe ori asupra aparatului B25. Ziarul "Tacoma Times", de pe 2 august, titra: "Prabusirea unui avion al armatei in apropiere de Keslo. Se presupune ca este vorba despre un sabotaj". Articolul dadea de inteles ca avionul fusese doborat pentru ca resturile din farfuria zburatoare sa nu ajunga la baza din Hamilton.

Disparitii stranii

Intrigati de cursul tot mai bizar al evenimentelor, Arnold si Smith au plecat in cautarea lui Dahl si Crisman, hotarati sa finalizeze ancheta. Dar spre stupefactia lor au aflat ca cei doi plecasera, brusc, in Alaska. Persoanele implicate in ancheta dispareau una dupa alta. Capitanul Smith a primit si el, in scurt timp, ordinul de a se intoarce imediat la baza. Kenneth Arnold si-a dat seama ca venise vremea sa se retraga, inainte de a fi omorat. Mai avea o singura dorinta: sa se intoarca acasa. A decolat din Tacoma, dupa ce isi facuse plinul de carburant la Pendleton, in Oregon. Dar chiar inainte de a se pregati de aterizare, motorul avionului s-a oprit. Arnold a simtit ca o apuca pe acelasi drum ca si Brown. Dar datorita indemanarii sale de pilot, a reusit sa coboare avionul pe pista.

Adevarul ascuns

Dupa retragerea lui Arnold, ancheta a fost reluata de catre un ofiter al serviciilor secrete ale armatei aerului, de la baza din McChord. Acestuia nu i-a trebuit prea mult timp pentru a trage concluzia ca toata povestea fusese, de fapt, o... farsa de presa. Dorinta unui ziarist de a-si vinde ziarul ajuns aproape de faliment. Cat despre cei morti si disparitiile stranii, nu era vorba decat despre coincidente... In fata acestui refuz al oficialitatilor vremii de a lua in serios o intamplare asa de concreta, s-a vorbit despre o operatiune de camuflaj, pusa la punct chiar de catre guvern. S-a dorit blocarea anchetei de la Maury Island si chiar s-a ajuns la crima, pentru ca adevarul sa nu iasa la lumina zilei. Dar de ce?

Ipoteza Kell


In 1987, ufologul John Kell a incercat sa raspunda intr-un mod logic la aceasta intrebare. Dupa parerea sa, Crisman il cunostea pe ziaristul Ray Palmer de ani de zile, si dupa ce auzise vorbindu-se despre OZN-urile vazute de Kenneth Arnold in Muntii Cascadelor, a inventat bucata cu bucata intamplarea de la Maury Island. Facand din Dahl complicele sau, el a reusit sa il convinga pe Palmer sa publice povestea in "Amazing Stories". Locotenentul Brown, cu experienta sa de agent secret, a mirosit repede inscenarea, de unde si
lipsa sa de interes pentru eveniment. Tot dupa parerea lui Kell, Brown nici macar nu incercase sa ia cu el resturile "ozn"-ului pentru a le duce la baza militara din Hamilton.
Dar, desi este convins de inscenare, Kell crede, totusi, ca s-a intamplat ceva bizar la Maury Island, pe 23 iunie 1947, lucru confirmat de moartea cainelui si de arsura suferita de fiul lui Dahl. Cheia incidentului este strania serie de evenimente care a avut loc dupa ploaia de metal incins de deasupra barcii. Dupa parerea lui Kell, era vorba despre niste reziduuri de la uzina de tratare a plutoniului "Atomic Energy Comission" (AEC, comisia de energie atomica) din Hanford, Washington. Materialele asa-zis "extraterestre" recuperate de catre Crisman erau, de fapt, niste deseuri radioactive, aruncate in mod ilegal de catre flota AEC-ului.
Cat despre misteriosul vizitator imbracat in negru, era de fapt vorba despre un simplu angajat al securitatii AEC, care a dat de urma lui Dahl, datorita dosarului medical al fiului acestuia. El l-a sfatuit pe Dahl sa-si tina limba, pentru a nu fi facute publice incalcarile legii, in ceea ce privea deseurile radioactive.
Chiar daca ipoteza "ecologica" a lui Kell este seducatoare, ea nu a reusit, totusi, sa ii convinga pe toti anchetatorii. Doar doi oameni, Dahl si Crisman, stiu adevarul, dar ei nu au mai aparut niciodata dupa plecarea lor in Alaska. Cat timp nu vor exista elemente noi, Maury Island va ramane in continuare "Insula Misterioasa".

Supliment de ancheta
Men In Black


Cazul "Maury Island" a marcat in ufologie aparitia celebrilor "Men in Black" sau MIB (Oamenii in Negru), aceste personaje imbracate in negru pe care un film american omonim le-a facut celebre in 1997. La putin timp dupa Maury Island, in 1953, Albert Bender, fondatorul "International Flying Saucer Bureau" (Biroul International al Farfuriilor Zburatoare) a avut un conflict cu "Men in Black". Dupa cateva vizite ale acestora, Bender a inchis biroul, chiar daca acesta avea doar 18 luni vechime. Mai tarziu, el a furnizat primul portret-robot al "Men in Black". Conform marturiei sale, acestia poarta niste costume impecabile, negre, demodate, o camasa alba si o palarie. Ei se deplaseaza intotdeauna in grupuri de doi sau trei. Majoritatea lor au legitimatii ce pretind ca apartin unui minister sau unui grup de cercetari in ufologie. Vizitele lor au loc imediat dupa ce are loc observarea unui fenomen OZN, despre care sunt intotdeauna foarte bine informati. Ii ameninta pe martori cu represalii teribile, in cazul in care vorbesc in public despre ce au vazut. Atitudinea lor da de inteles ca apartin unei organizatii secrete, insarcinata sa camufleze fenomenele OZN.
Un fost politist, pe nume Philip Spencer, a semnalat una dintre cele mai recente vizite ale "Men in Black", in 2007. Dupa ce a fotografiat o presupusa entitate extraterestra, la Ilkely Moor, in Anglia, Spencer a afirmat ca a fost vizitat de catre doi oameni care au spus ca apartin serviciilor secrete ale fortelor aeriene. Ei doreau sa recupereze fotografiile facute de catre Spencer. Din fericire, cliseele fusesera deja date unui cercetator, asa ca "oamenii in negru" au trebuit sa plece cu mainile goale.

Fabuloasele nave zburatoare din India Antica - VIMANELE

Fabuloasele nave zburatoare din India Antica - VIMANELE

OZN - UFO   20:55

O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.

Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlul ciudat: "Vaimanika aeronautics".

Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.

Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.




In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.

Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.

Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.



O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.


Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii.

Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori.

Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte...




O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.


Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa:

"La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. (...) carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. (...) Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".

Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut.




Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas".

Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...
"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".

Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum... mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se."

Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.

O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice.

Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".


Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real profit stiintific de pe urma lor.

In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.

La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.

Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.

Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.

Extraterestrii uriasi din Israel.

Extraterestrii uriasi din Israel.

OZN - UFO   19:38

Refahim", gigantii biblici, se intorc in Israel. Asa sustine Barry Chamish, un scriitor si ufolog din Tel Aviv

Uriasii sunt strans legati de istoria veche a evreilor. Populeaza folclorul si sunt mentionati si in Biblie, intre potopul lui Noe si perioada regelui David. Nefilimii, deveniti dusmanii de moarte ai poporului lui Abraham, se pare ca au avut drept descendenti niste uriasi. Din anul de gratie 1993, ei au revenit brusc in atentia autoritatilor si a opiniei publice din Israel, purtati pe "aripi" de OZN-uri. "Uriasii se-ntorc" si-a titrat Canalul Unu al televiziunii israelite o emisiune care a facut sa explodeze audienta.
Pentru unii cercetatori, intoarcerea acestor fiinte cazute din ceruri este un fapt incontestabil,
navele lor zburatoare fiind filmate. In plus, ei au lasat numeroase urme materiale ale trecerii lor. Cele mai multe dintre ele au fost descoperite in regiunea Rosh Haayin.


Primul incident care a propulsat Israelul in era ufologiei contemporane a avut loc pe 28 septembrie 1990. In seara aceea, un mecanic auto in varsta de 27 de ani, pe nume Ami Achrai, mergea cu masina pe un drum aflat la sudul orasului Haifa cand, deodata, a vazut un obiect zburator despre care a crezut ca este un elicopter. Acesta parea ca are probleme mecanice si se invartea pe deasupra plajei Shikmona, pe malul Mediteranei. Ami a oprit masina si a observat, stupefiat, ca de fapt era vorba despre un disc zburator care emitea o lumina rosie intensa si care, la un moment dat, a disparut brusc.

Dovezi materiale


Doua zile mai tarziu, Ami Achrai a mers sa cerceteze plaja cu pricina, de data aceasta insotit de Hadassah Arbel, un ufolog recomandat de politie. Cei doi barbati au descoperit atunci ceea ce a fost considerat ulterior drept una dintre cele mai importante dovezi ale existentei ozn-urilor. Raza luminoasa emisa de catre farfuria zburatoare sapase o elipsa cu un diametru de 15 metri pe nisipul plajei.
Dar si mai interesanta era imaginea pe care o reproducea vegetatia din jur, ce nu fusese arsa: fotograma exacta a unui pilot aflat in fata unui tablou de comanda. In plus, esantioanele de nisip ars, culese de catre cei doi si trimise la emisiunea "Sightings" a televiziunii americane, s-au topit din cauza caldurii reflectoarelor de pe platou. Testele ulterioare au dovedit ca nisipul era acoperit cu o hidrocarbura ce se topea la o temperatura medie. Laboratorul nu a putut insa sa dea nici o explicatie umana sau naturala a acestui fenomen.
Evenimentul observat de Ami Achrai s-a repetat pe 6 iunie 2002. Pe nisip a aparut o noua amprenta de OZN, la doar cativa metri de aparitia precedenta. Plus acelasi desen vegetal care reprezenta un pilot in fata tabloului de comanda. In sfarsit, pe 27 aprilie 2003, doi adolescenti au afirmat ca au vazut, si ei, o farfurie zburatoare explodand deasupra plajei de la Shikmona.

O prabusire reala?

Cand s-a verificat aceasta ultima marturie, pe plaja au fost descoperite bucati de metal alb. Ufologii israelieni, bucurosi ca dispun, in sfarsit, de elemente tangibile pentru a efectua analize stiintifice, au trecut imediat la testarea lor. Metalul, ce parea a fi in fuziune, s-a dovedit, totusi, rece, la atingere. In plus, el se transforma in cenusa alba atunci cand era atins cu mana. Scufundat in apa, emitea o lumina incandescenta. In sfarsit, activitatea magnetica la locul presupus al prabusirii era de 6000 de ori mai mare decat normal. In cele din urma, s-a constatat ca relicvele erau din magneziu pur.
Relicvele gasite pe plaja Shikmona au permis apropierea evenimentului petrecut acolo de un altul, petrecut in pestera lui Elijah, un sanctuar biblic aflat la aproximativ 200 de metri nord de plaja Shikmona. Conform Bibliei, aici predicase profetul Ilie, provocandu-i pe cananeeni la o lupta menita sa dovedeasca suprematia dumnezeului in care credeau. Ramasagul consta in arderea unui bivol viu. In vreme ce Baal, idolul cananeenilor a ratat incercarea, dumnezeul lui Ilie a trimis din cer o raza de lumina care a ars animalul pe loc. Sa fi fost aceeasi raza incandescenta ce a topit nisipul plajei din Shikmona, cateva mii de ani mai tarziu? Cercetatorii ufologi raspund afirmativ. In grota lui Elijah se afla un desen stravechi ce reprezinta replica exacta a craterului descoperit pe plaja din Shikmona, la inceputul anilor '90.



Cercurile uriasilor, de pe inaltimile Golan


De la aceasta explozie, in Israel nu a mai fost raportata nici o alta manifestare extraterestra, pana in momentul cand micul oras Kadima a devenit, dintr-o data, teatrul unei importante activitati ufologice. In dimineata zilei de 20 aprilie 1993, doamna Tsiporet Carmel s-a trezit speriata de lumina orbitoare ce patrundea prin fereastra. A deschis geamul si, incremenita de uimire, a vazut in fata casei sale o nava ciudata, ce statea pe sol, parand a creste din ce in ce mai mult. La cateva zeci de metri distanta, se afla o creatura de aproximativ 2 metri inaltime, imbracata cu un fel de
salopeta metalica, si care parea ca poarta pe cap o palarie asemanatoare cu aceea a apicultorilor.
Pentru ca era vorba despre prima intalnire directa cu un extraterestru raportata in Israel, d-na Carmel s-a temut sa nu ajunga de rasul lumii. Dar exact pe locul unde ea vazuse nava, s-a descoperit un cerc de aproximativ 4 metri si jumatate, unde pamantul fusese ars. Acolo au fost gasite si ramasite de metal, ce s-a dovedit a fi siliciu pur. Peste cateva zile, alte doua cercuri identice au fost descoperite in gradina femeii. Ele pareau a fi trasate cu ajutorul unui lichid de culoare rosie, ce s-a dovedit a fi compus din cadmiu.

Intalniri de gradul trei

Alti doi cetateni din orasul Kadima si mai tarziu chiar trezoriera municipala, Shosh Valud, au afirmat ca au trait experiente similare celei relatate de d-na Carmel. In luna iunie, a fost randul altei femei, Hannah Somech, sa se intalneasca fata in fata cu un urias. Ea locuia la Burgata, la 5 kilometri de Kadima. In dimineata cu pricina, se afla in bucatarie. Dintr-o data, pe geam, a vazut cum cainele ei este aruncat in sus, inainte de a se zdrobi de zidul curtii. A iesit repede afara din casa, dar s-a trezit fata in fata cu o creatura de doi metri inaltime, imbracata cu o salopeta metalica, ce ii examina cu atentie camioneta parcata in curte. Furioasa, ea l-a intrebat pe extraterestru: "Ce ai facut cu cainele meu?". Raspunsul, telepatic, nu s-a lasat asteptat: "Sterge-o! Sunt in misiune. As putea sa te strivesc ca pe o furnica daca as vrea". Mai tarziu s-a descoperit in gradina lui Hannah un cerc cu diametrul de 4 metri si jumatate, unde iarba era patata cu un lichid de culoare rosie: cadmiu.

O dovada evidenta

In decembrie 1993, in satul Yatzitz, batrana Casatini, impreuna cu o prietena, au auzit o explozie ce a facut sa se cutremure temelia casei. Usa s-a deschis brusc si prin despicatura ei cele doua femei au vazut o creatura de aproximativ 2 metri si jumatate inaltime, imbracata intr-un costum metalic, a carei fata parea a fi ascunsa de un "halou". Foarte speriate, au trantit usa si au chemat politia. Sositi rapid, agentii au descoperit niste urme foarte adanci de cizme, ce se afundau la 35 de centimetri in pamantul uscat, dovedind, astfel, ca cel ce le-a lasat cantarea aproximativ o tona. Temandu-se de un act terorist, politia a chemat armata in ajutor, dar anchetatorii militari s-au multumit sa emita o ipoteza fantezista, conform careia urmele lasate erau ale unor senile.
Cu toate acestea, dupa incidentul de la Yatzitz, nenumarate aparitii de fapturi uriase au fost raportate in mod constant, in aproape toate orasele Israelului. Ca si in cazurile precedente, martorii acestor aparitii erau in exclusivitate femei. Dintre sapte cazuri urmarite de catre anchetatori, in trei dintre ele persoanele respective au continuat sa primeasca regulat mesaje telepatice. Cea mai convingatoare dovada a acestor vizite este concordanta descrierilor facute de catre toate femeile, care nu se cunosteau intre ele: era vorba despre un urias de aproximativ 2 metri inaltime, span si cu fata rotunda. S-ar parea ca aceste creaturi lasau in mod deliberat urme ale trecerii lor. Si anume niste urme atat de evidente, incat ufologii israelieni sunt convinsi ca, la fel ca in urma cu cinci mii de ani, uriasii cutreiera iarasi pe pamantul Israelului.

Opera uriasilor?

Se pare ca uriasii din epoca biblica au fost cu mult mai mari decat muritorii.


Patul regelui uriasilor, Og din Bashan, avea 4 metri lungime. Pe teritoriul sau, care se intindea pe inaltimile platoului Golan, mai dainuieste in prezent stravechiul "Cerc al uriasilor", compus din 5 cercuri concentrice de piatra, cel mai mare masurand 159 de metri in diametru. Doua deschideri facute in aceste cercuri ar fi permis masurarea solstitiilor si ascensiunea stelei Sirius, in anul 3000 inainte de Hristos. Situl ramane o enigma pentru arheologi, pentru ca nu au descoperit nici o similitudine cu altele prezente in Orientul Mijlociu. De altfel, constructia sa este anterioara cu cel putin 500 de ani celei a piramidelor si nu poate fi opera nomazilor care locuiau acolo in acea perioada. Constructorii ar putea fi niste straini, dar, conform Bibliei, singurii "straini" care locuiau in zona aceea erau uriasii.

Anul de varf: 1996

Anul 1996 a fost deosebit de bogat in aparitii de OZN-uri in Israel. Intr-adevar, au fost fotografiate mai multe farfurii zburatoare. In luna decembrie, o familie din Netanya a afirmat chiar ca se afla in contact permanent cu niste fiinte mici, de culoare gri. Aceste marturii au fost sustinute de o multitudine de dovezi materiale, mai ales de descoperirea unor pietre capabile sa topeasca gheata in mod
instantaneu, fara interventia vreunei surse energetice cunoscute. In noiembrie 1997, a fost filmat un ozn deasupra Tel-Avivului. Expertii isi pun in continuare intrebari in legatura cu provenienta sa.

Urme stranii

Urmele de uriasi descoperite la Yatzitz se intindeau pe o distanta de 8 kilometri. Daca pe alocuri unele dintre ele masurau 35 de centimetri in adancime, tocul nu se infunda niciodata in pamant mai mult de 5 centimetri. Cu alte cuvinte, creatura respectiva ar fi mers pe varful picioarelor. Distanta dintre doua urme era uneori de 3,5 metri. Este greu de crezut ca ele au fost lasate de catre un om. Ar fi trebuit ca acesta sa fie campion mondial la saritura in lungime si sa cantareasca aproximativ o tona.

Mutilari de animale

Urmele circulare si intalnirile cu extraterestrii nu sunt singurele incidente misterioase care au fost raportate la Kadima si in imprejurimi. Intr-o dimineata de ianuarie 1995, crescatorii Amos si Rachel Guetta si-au gasit animalele ucise si mutilate in mod ciudat. Toate oile aveau capul ras si in cutia craniana fusesera facute gauri. Gainile si cainele de la ferma erau de asemenea moarte. Aceasta enigma nu a fost inca rezolvata.


Supliment de ancheta

Uriasii de pe micul ecran

In vara anului 1993, marturiile atestand prezenta uriasilor pe teritoriul Israelului au facut ca foarte seriosul post de televiziune "Channel One" sa difuzeze un documentar in legatura cu acest subiect. Doi dintre martorii de la Kadima, Tsiporet Carmel si Shosh Valud au fost intervievate, la fel ca si ufologii ce au studiat amprentele circulare caracteristice lasate de catre OZN-uri pe sol. Spre marea mirare a personalului de la postul de televiziune israelit, telespectatorii s-au declarat convinsi de existenta acestor extraterestri. Alti doi martori au aparut intr-o emisiune ulterioara. Era vorba despre doua femei in varsta de 30 de ani, ce locuiau in Tel-Aviv, la 20 de kilometri distanta una de cealalta. Astfel, la inceputul acelei veri, doua creaturi imense, cu craniul span, si-au facut aparitia in locuintele impricinatelor, fiind insotite de o raza de lumina. Prin telepatie, li s-a explicat ca nu au de ce sa se teama. Uriasii au "plutit" mai apoi prin apartament, lasand un praf galben si urat mirositor pe mobila. Dupa cateva minute, au disparut la fel de brusc cum au aparut.

Filmul exploziei

In noiembrie 1998, ufologul Barry Chamish a intrat in posesia unei casete video a coliziunii dintre doua nave zburatoare neidentificate, deasupra orasului Rosh Haayin. Fotografiile arata farfuriile zburatoare inainte si dupa impact. Aceste imagini au fost filmate in 1996, de catre un imigrant iugoslav, pe nume Spasso Maximovitch. Jeff Saino, un specialist de elita de la laboratoarele MUFON, a analizat filmul. Tinand cont de viteza celor doua nave si de faptul ca explozia nu a lasat in urma ramasite, el a declarat filmarea drept autentica. "Acceleratia, talia redusa si explozia nu se explica prin metode conventionale", a afirmat el. "Acest caz ramane o enigma".