Istoria disparitiilor in Triunghiul Bermudelor. [4/5]

PARTEA 4/5


La mijlocul lui octombrie 1976, nava panameza ,,Sylvia L. Ossa'' dispare în acelasi Triunghi al Bermudelor. Vasul avea o lungime de 200 m si un echipaj de 37 de persoane la bord. Nu s-au putut gasi nici cadavre, nici supravietuitori.
Numai în luna decembrie 1976, s-au scufundat în aproprierea coastelor estice ale Statelor Unite un numar de 11 petroliere. Ultimul este ,,Chester A. Poling'', despre al carui echipaj nu s-a putut afla nimic.
Ultima disparitie a acelui an 1976 are loc la 29 decembrie. Un avion ,,Jumbo Star 310'' cu 176 de oameni la bord, s-a volatilizat fara urma în zona nordica a Triunghiului.
Sa vedem acum ce s-a mai întâmplat în ultimul deceniu.
În ianuarie 1978, un avion de pasageri al companiei ,,Braniff Airlines'' efectua un zbor obisnuit pe ruta New York - Panama, pe care o parcurge zilnic. La scurt timp dupa intrarea într-o zona de turbulenta, situata în zona faimosului Triunghi al Bermudelor, avionul a scapat de sub control intrând într-un picaj de cca. 3000. Deoarece atât echipajul cât si pasagerii prezentau contuzii, pilotii - care au reusit sa redreseze avionul în ultimul moment, evitînd astfel o catastrofa de proportii - au hotarît aterizarea de urgenta pe aeroportul de la Miami. Desi s-a deschis o ancheta amanuntita asupra acestui accident curios, rezultatele ei nu au fost date niciodata publicitatii.
La sfârsitul aceluiasi luni, un alt avion de pasageri ,,Boeing-727'', având la bord 110 persoane, aflându-se în zbor deasupra Oceanului Atlantic pe ruta Ford Laudedale, Florida - Newark, New Jersey, are o pana de curent care dureaza aproximativ un minut. Toate cele trei turbine ale aparatului se blocheaza si el pierde aproape 4000 m din altitudine. Pilotii hotarîse revenirea urgenta pe aeroportul din Florida.
În martie 1978, avionul american ,,Ka-6'' cu doi oameni la bord efectua un zbor de antrenament în acelasi triunghi al Bermudelor. Abia patruns în aceasta zona, avionul nu a mai raspuns chemarilor turnului de control. El a fost dat disparut, iar cercetarile întreprinse în cautarea lui nu au dus la nici un rezultat.
Începând cu ultima decada a aceluiasi luni martie, satelitul meterologic vest-european ,,Meteosat'', tine sub stricta supraveghere zona nordica a Oceanului Atlantic, retransmitând zilnic unui centru de calcul din orasul vest-german Darmstadt, date culese din nava franceza ,,Henri Poicare'' privind temperatura apei si a aerului, curentii marini si atmosferici si în general starea vremii. Acest experiment efectuat pentru a demonstra utilitatea legaturilor automate cu navele oceanice, realizate prin satelit, avea sa dureze pâna în luna iulie a aceluiasi an.
Cercetatorii sovietici ajung la concluzia ca în zona nordica a Oceanului Atlantic, situata între Groenlanda si Irlanda, exista o uriasa ,,cascada'' submarina. Apele reci ale Articii având o densitate foarte mare si un mare continut de oxigen, se prabusesc în abisul Oceanului Atlantic pâna la adâncimea de peste 3000 de metri.
Societatea britanica Lloyd da publicitatii faptul ca numai în cuprinsul anului 1977, flota comerciala mondiala a pierdut un numar de 337 de nave, totalizând 1073127 tone. Un numar însemnat al acestor nave au disparut în conditii care nu au putut fi elucidate niciodata.
În aprilie 1979, un alt avion de pasageri american ,,Boeing 727'' al companiei TWA care transporta 87 de pasageri de la New York la Minneapolis, a suferit un accident curios: dupa o rostogolire de 3600, aparatul a ,,cazut'' pur si simplu 9000 m cu viteza supersonica. În urma investigatiilor, care nu au adus totusi la nici un rezultat, expertii americani au declarat ca este primul accident de acest fel din istoria aviatiei încheiat în mod fericit.
În vara anului 1979, o alta expeditie franco-italiana se deplaseaza în zona Triunghiului având ca baza de plecare premisa ca pe fundul oceanului s-ar afla vestigiile unor civilizatii premayase si preegiptiene, cu o vechime de 15000 de ani, printre care ar exista si niste constructii piramidale de mari proportii. De altfel, cu doi ani mai înainte, în primavara anului 1977, publicul lua cunostinta cu o surpriza de mari proportii: Charles Berlitz, autorul mai multor carti referitoare la subiect, printre care si ,,Triunghiul Bermudelor - o fereastra spre cosmos ?'', anunta descoperirea în aceasta zona a unei piramide cu înaltimea de cc. 128 m si baza de 164 m, la o adâncime de 900 m în apele Atlanticului de Nord. Piramida ar avea un unghi identic celui al piramidei lui Kcops si s-ar afla, curios, la exact aceeasi latitudine cu piramida egipteana. Cei care acceptau ideea unei astfel de stiri insolite, începeau sa-si puna, pe drept cuvânt, întrebarea: sa fie aceasta oare înca una din explicatiile atâtor disparitii în Triunghi ?



La congresul Societatii vest-germane de geofizica din luna august 1979 se mai face înca o comunicare interesanta: curentul Golf Stream se opreste în dreptul insulei Terra Nova si face cale întoarsa. Se pune atunci întrebarea: de unde vine apa calda din nord-estul Atlanticului daca nu este adusa de Gol Stream, asa cum se crezuse pâna acum ?
Noiembrie 1979; Nava ,,Zaria'', în acel moment singura din lume construita în întregime din materiale care nu se magnetizeaza, aflata în dotarea Academiei si Stiinte a U.R.S.S. porneste într-o expeditie de cercetare în zona Atlanticului de nord-est.
La începutul lunii decembrie 1979, de la baza Cap Canaveral este lansat satelitul american de telecomunicatii ,,Satcom III''. La scurt timp dupa lansare, satelitul a disparut, pur si simplu, în spatiu si nu a mai putut fi regasit niciodata.
Iar în februarie 1980 satelitul japonez de telecomunicatii ,,Ayame 2'', dispare de asemeni in spatiu, la scurt timp dupa lansare.
În a doua jumatate al anului 1980, pachebotul ,,S.S. Norway'' se afla într-o croaziera de doua saptamâni în Marea Caraibelor, având la bord un numar de 2400 de persoane. La aproximativ 240 km nord de Haiti, vasul ramâne în pana ( o pana a carei natura nu a fost niciodata precizata), croaziera este întrerupta, iar serviciile de coasta americane întâmpina dificultati la încercarile de remorcare a lui.
În ultimele zile ale anului 1980, dispare în Pacific vasul iugoslav ,,Dunav'', cu 32 persoane la bord, la cca. 630 mile sud-est de portul japonez Yokohama.
Iar în primele zile ale lui 1981, cargoul grec ,,Altiparos'', cu 35 de persoane la bord, dispare în timp ce naviga dintr-un port canadian spre Osaka, Japonia.
În vara aceluiasi an, la începutul lunii iunie, în Guatemala s-a anuntat disparitia instantanee, fara urma a tuturor locuitorilor - peste 60 de familii - unei asezari izolate din nordul tarii. Toate încercarile de gasire a celor disparuti, nu au dat nici un rezultat.
Un alt accident curios s-a petrecut în luna decembrie 1981: ,,Locotenentul Thomas Tiller, 26 de ani, navigatorul unui avion de tipul ,,Phantom'' apartinând aviatiei S.U.A. care a disparut în mod misterios, a fost descoperit în stare de inconstienta, plutind în echipamentul sau de salvare în largul coastelor statului Carolina de Sud, la 60 km sud-est de localitatea Charleston. Aflat în misiune de zbor, aparatul a disparut dupa o manevra executata în zona din apropierea celebrului Triunghi al Bermudelor. Un ofiter superior, colonelul Peter Kempf, a declarat ca a fost intrigat de acest accident. ,,Niciodata nu am mai vazut asa ceva. Un avion care a disparut pur si simplu, fara nici o comunicare sau contact vizual. În momentul în care pilotul a fost ejectat din aparat trebuia sa intre în functiune un semnal radio pentru a localiza echipajul în vederea salvarii lui, iar acest semnal nu a fost transmis. Cercetarile continua pentru a se încerca gasirea pilotului aparatului, lt. Michael Matson, 24 de ani''.
Desi, din cauza faimei din ce în ce mai proaste pe care si-o câstiga fatalul Triunghi al Bermudelor, traficul maritim în aceasta zona devine de la an la an mai redus, numarul tristelor evenimente de aici nu descreste. Astfel conform statisticilor aceleasi societatii de asigurari Lloyd, numai autoritatile maritime americane înregistreaza ,,disparitia a nu mai putin de 600 de nave de diverse tipuri si dimensiuni, între 1971 si 1982''.
Separat, autoritatile portuare din Miami, Florida, S.U.A., au înregistrat ,,disparitia în conditiile insolite, a 200 de iahturi cu echipaje cu tot'', numai în anul 1981 !
Accidentele navale si aeriene continua în ritm sustinut în acest deceniu. De la an la an creste numarul vaselor si avioanelor care dispar datorita uraganelor, ciocnirilor, incendiilor, actelor teroriste sau chiar pirateriei moderne. Un bun procent al acestora îl constituie disparitiile - asa-numitele ,,alte accidente'' - carora nu li s-au putut gasi niciodata cauzele sau explicatii cât de cât acceptabile.
Aceasta fantastica succesiune de întâmplari neobisnuite, nu formeaza decât o succinta trecere în revista a celor ce se petrec în Triunghiul Bermudelor. Aceste evenimente misterioase si inexplicabile depasesc nu numai puterea noastra de întelegere, ci chiar posibilitatile de investigare ale stiintei si tehnologiei contemporane. Asa cum s-a observat, lista parcursa nu cuprinde numai evenimente petrecute în exclusivitate în zona fatalului Triunghi. Într-adevar, se pare ca aceasta nu este singura zona de pe glob unde dispar nave si avioane în chip inexplicabil.



Aceastã fantasticã succesiune de întâmplãri neobisnuite, nu formeazã decât o succintã trecere în revistã a celor ce se petrec în Triunghiul Bermudelor. Aceste evenimente misterioase si inexplicabile depãsesc nu numai puterea noastrã de întelegere, ci chiar posibilitãtile de investigare ale stiintei si tehnologiei contemporane. Asa cum s-a observat, lista parcursã nu cuprinde numai evenimente petrecute în exclusivitate în zona fatalului Triunghi. Într-adevãr, se pare cã aceasta nu este singura zonã de pe Glob unde dispar nave si avioane în chip inexplicabil.
Cercetãtorii care s-au ocupat de astfel de evenimente, au observat de mai mult timp existenta unei zone oceanice misterioase situatã la sud-est de Japonia, între aceastã tarã si Insulele Bonin, mai precis între Iwo Jima si Marcus Island, sector renumit prin pericolele sale pentru vapoare si avioane. Presupunându-se cã navele au dispãrut ca urmare a unor suite de eruptii vulcanice submarine, sau furii subite ale mareelor, aceastã zonã numitã frecvent ,,Marea Diavolului'', constituie obiectul unei reputatii cel putin tot atât de sinistre ca si aceea a Triunghiului Bermudelor, deoarece autoritãtile japoneze au declarat-o zonã periculoasã si interzisã. Aceastã decizie a fost luatã în urma unei anchete a unitãtilor de suprafatã japoneze în 1955. În acel an a fost trimisã o navã, ,,Kalyo Maru 5", pe care se îmbarcaserã mai multi oameni de stiintã, care aveau ca scop tocmai elucidarea misterului legat de numeroasele disparitii din Marea Diavolului. Atât nava, cât si cei îmbarcati pe ea au dispãrut tot atât de subit si de misterios, nelãsând în urma lor nici cea mai micã urmã.
De Marea Diavolului se temeau încã din vechime si pescarii, ei credeau cã era locuitã de monstri si demoni care puneau stãpânire pe corãbiile si vapoarelor ale cãror echipaje nu erau la post. Avioane si vapoare au dispãrut în acest sector mai multi ani la rând, si în timpul anilor de pace, 1950-1954, s-au volatilizat nu mai putin de nouã vapoare moderne, cu echipaje ce totalizau câteva sute de oameni.
Împrejurãrile caracteristice care determinã aceste disparitii, amintesc evenimentele petrecute în Triunghiul Bermudelor: operatii de cãutare intensive pe mare si în aer, lipsa - de cele mai multe ori - a epavelor sau sfãrâmãturilor lor, a petelor de ulei, a cadavrelor oamenilor din echipaje sau a pasagerilor.
Triunghiul Bermudelor si Marea Diavolului mai au un curios punct comun: asezarea lor geografic. Aproape de extremitatea sa vesticã, Triunghiul Bermudelor înglobeazã longitudinea 80° vest, meridian care în nordul real si cel magnetic se confundã si unde orice calcul de deviatie este de prisos. Acelasi meridian îsi schimbã denumirea când trece peste poli, pentru a deveni meridianul 150° est. acesta, venind de la Polul Nord, coboarã spre sud, trece pe la est de Japonia si transverseazã partea medianã a Mãrii Diavolului. În acest punct central, acul magnetic se îndreaptã si el spre nordul geografic, care se confundã cu nordul magnetic, la fel ca la limita vesticã a Triunghiului Bermudelor de pe antemeridian.
Un studiu mai aprofundat al triunghiului Bermudelor si al altor sectoare suspecte, a fost întreprins de Ivan Sanderson si expus în articolul sãu ,,Cele 12 cimitire ale Diavolului strãbat lumea'', scris pentru magazinul ilustrat ,,Saga''. Localizând pe hartã disparitia vaselor si avioanelor din întreaga lume, Sanderson si colaboratorii sãi si-au dat seama cã majoritatea din aceste pierderi se produc în sase zone, a cãror formã este mai mult sau mai putin asemãnãtoare unor romburi si printr-o serioasã coincidentã, se situeazã toate la latitudini cuprinse între 30° si 40° la nord de Ecuator, înglobând, evident chiar Triunghiul Bermudelor si Marea Diavolului.
Aprofundându-si teoria, Ivan Sanderson stabileste o retea de 12 anomalii, la un interval de 72° în jurul globului, centrate mai precis la 36° nord si sud: cinci zone pe emisfera nordicã, cinci pentru cea sudicã si douã pentru cei doi poli. Toate aceste zone ar avea formã mai mult de romb decât de triunghi. Motivul pentru care Triunghiul Bermudelor constituie cea mai celebrã dintre anomalii, s-ar datora dupã pãrerea lui, asezãrii sale într-o zonã mai frecventatã. Celelalte 11 sectoare în discutie, prezintã tot atât de multe anomalii evidente de magnetism sau deviere spatiu-timp. Cercetãri ulterioare aveau sã confirme justetea acestei descoperiri. Printre altele, e bine sã amintim aici si existenta deasupra regiunii de vest a Columbiei a unei zone numitã ,,cimitirul avioanelor''. Din cauze neelucidate încã, numai în perioada anilor 1969-1974, s-au prãbusit aici 12 avioane !

VA URMA.

Partea 1/5

Partea 2/5

Partea 3/5

Partea 5/5