Istoria disparitiilor in Triunghiul Bermudelor. [5/5]

O alta zona cu mari semne de întrebare pare a fi asa numita ,,Ruta a Mortii’’ aflata în spatiul aerian ecuadorian, între orasele Quito (capitala tarii) si Cuenca (150000 locuitori), distanta dintre ele fiind de aproape 500 km. Între 1976 si 1984 dispar pe aceasta ruta sase avioane mari, cu un numar de cca. 300 de persoane la bord. Ecuadorienii au constatat cu stupoare ca nu pot gasi explicatii rezonabile nici unuia dintre aceste incidente stranii.
Iar în marea Marmara, specialistii din Turcia au descoperit un puternic câmp magnetic ,,asemanator celui din cunoscutul Triunghi al Bermudelor’’. Se pare ca s-a gasit astfel una din explicatiile posibile pentru numeroasele accidente navale si aeriene petrecute în aceasta zona de-a lungul anilor.
Majoritatea acestor active se situeaza la est de marile mase continentale, ale caror curente oceanice calde, îndreptându-se spre nord, se lovesc de curentii reci, mergând spre sud. Aceste zone, locul de întâlnire al curentilor amintiti, constituie de asemenea puncte importante, unde miscarea de translatie a curentilor oceanici de suprafata se face într-un sens si al curentilor de adâncime în alt sens. Marii curenti ai maselor de sub fâsia de apa de la suprafata, desfasurându-se tangent si influentati de diferenta de temperatura, dau nastere la vârtejuri magnetice, care afecteaza comunicatiile radiofonice, magnetismul, poate chiar si gravitatia si eventual, în unele conditii, pot fi originea disparitiei vapoarelor si avioanelor, care navigând sau zburând, au patruns într-un punct diferit al spatiului si timpului. Un efect secundar, relativ la comportamentul ciudat observat în aceste zone, este subliniat de catre Sanderson când remarca ,,uimitoarele devansari ale orariului’’ zborurilor fixate cu grija, când avioanele sosesc la destinatie cu un asemenea avans, încât singura explicatie credibila ar fi un vânt care sufla din spate, de exemplu cu viteza de 500 de noduri pe ora. Asemenea incidente pot fi rezultatul fortei vântului, dar se pare ca ele se produc mai frecvent în limita Triunghiului Bermudelor si al altor zone cu vârtejuri, ca si cum avioanele în discutie s-ar fi lovit de deviatii, sau ar fi fost împinse fara dificultate printr-o spartura din cer, costând viata atâtor calatori.
Luând în consideratie faptul ca electromagnetismul actioneaza asupra planetei noastre, Ivan Sanderson pune urmatoarea întrebare: Triunghiul Bermudelor si celelalte sectoare în cauza nu constituie oare ,,niste masini enorme, generatoare de multe anomalii si care ar putea sa creeze vârtejuri în interiorul sau exteriorul unui alt spatiu-timp ?’’
Sa ne întoarcem putin înapoi. Perioada celui de-al doilea razboi mondial aduce în discutie si o alta problema care începe sa puna semne de întrebare opiniei publice din Statele Unite si din lumea larga.
Într-adevar, zvonuri neconfirmate, sustineau prin anii ’40 ca au existat experimente reusite de transport instantaneu la distanta a unor nave, avioane si chiar a unor oameni. Ca, în acea perioada, guvernul american ar fi pus la dispozitie mijloacele necesare pentru asa-zisul ,,Philadlphia Experiment’’; si ca, desi aceasta ar fi reusit în buna parte, sfârsitul tragic al echipajului unui vapor care aparea si disparea ,,în timp’’, ar fi determinat autoritatile sa abandoneze pentru o perioada nedeterminata proiectul fantasticei ,,masini a timpului’’, pâna când nivelul stiintei terestre va permite reluarea sa cu mai multe sanse de reusita. Fara îndoiala, s-au pus – si se pun înca – o serie de întrebari: a reusit Marina S.U.A. sa aplice cu succes teoria lui Einstein cu privire la ,,câmpul unitar’’ si sa telereporteze în secret un vas de razboi de la Philadephia pâna la Norfolk ?’’ A fost provocata completa invizibilitate a acestui vas de razboi si a echipajului sau ? Este adevarat ca în urma acestui experiment fantastic – care ar fi avut loc în octombrie 1943 – mai mult de jumatate dintre membrii echipajului au fost internati pentru tot restul vietii lor în clinici de psihiatrie ? De ce Pentagonul si Serviciul Amiralitatii Americane refuza sa vorbeasca despre acest incident si declara ca jurnalele de bord ale unitatii si chiar a unor cargouri care s-au aflat în aproprierea unor experiente, nu sunt niciodata ,,disponibile’’ ? În legatura cu aceste experiente poate fi pusa si disparitia, imediat dupa razboi, a cargoului ,,Coronado Five’’, cu cei 40 de mateloti pe care-i avea la bord si care plecase de la sarmul britanic spre Golful Mexic ? Ce legatura ar putea fi între ,,Philadelphia Experiment’’ si misterioasele disparitii din atât de controversatul Triunghi al Bermudelor ?



Cel care ar fi putut sa raspunda cât de cât la toate aceste întrebari si la multe altele înca, ar fi fost dr. Morris K. Jessup, astronom, matematician, fizician si arheolog american. Dar acesta moare în mod misterios în dimineata zilei de 29 aprilie 1959. Desi politistii care au anchetat cazul prezinta acest deces ca pe o sinucidere, multi afirma ca, de fapt acesta a fost pretul pe care a trebuit sa-l plateasca pentru ca s-a apropriat prea mult de unele adevaruri. Dr. Jessup s-a ocupat îndeaproape de istoria disparitiilor din Triunghiul Bermudelor si din alte zone ale lumii. Unul dintre cele mai interesante cazuri de care s-a ocupat, a fost acela al navei ,,Seabird’’ (vezi evenimentul din vara anului 1850). Dupa ce a studiat mai multe accidente similare acestuia, dr. Jessup conclude ca astfel de disparitii ,,sunt practic imposibil de explicat, doar provocate de sus. O forta actionînd de sus cu o putere considerabila si cu o spontaneitate precisa în actiune’’. El evoca de asemeni ,,caracterul necrutator si selectiv al anumite disimulari si viclenii’’ si adauga ca acestea sunt ,,trasaturi care pun în evidenta, toate, o anumita inteligenta’’.
Dr. Manson Valentine, zoolog, arheolog si oceanolog, a studiat mai multe decenii evenimentele neobisnuite din Triunghiul Bermudelor, chiar în interiorul acestei zone: Miami, Bahamas si celelalte insule. Ca cercetator, el prezinta o excelenta sursa de informatii pentru cei care se intereseaza de evenimentele deja petrecute, sau care se produc în prezent. O mare parte din informatiile de care dispune el – în special cele care se refera la ultimile conversatii cu dr. Jessup – este de-a dreptul stupefianta. Putin înainte de a muri, Jessup credea ca a descoperit baza stiintifica a disparitiilor, susceptibile de a fi explicate prin teora ,,câmpului unitar’’ a lui Einstein, care înglobeaza câmpul gravitational si cel electromagnetic si teoria spatiului-timp.
Ipotezele privind deviatiile antigravitationale au fost emise presupunând existenta zonelor unde legile gravitatiei si a atractiei magnetice normale nu mai sunt valabile. Ralph Barker, autorul cartii ,,Marile mistere ale aerului’’, remarca faptul ca ultimile progrese din domeniul fizicii, tind sa puna în evidenta existenta particulelor de materie antigravitationala. El sustine prezenta materiei antigravitationale, de natura absolut contrara celei care este cunoscuta de planeta noastra cu un caracter extraordinar de exploziv când ea se aproprie de materia pe care o cunoastem noi ascunsa în zone localizate pe Pamânt’’. El emite ipoteza potrivit careia aceasta materie a venit poate din spatiu si s-a infiltrat în scoarta terestra, uneori sub pamânt, dar de cele mai multe ori sub mari si oceane. Aceasta teorie ofera o explicatie posibila a deviatiilor electromagnetice într-o zona data, dar ea n-ar putea sa explice numeroase pierderi de vapoare si avioane.
De fapt, numarul teoriilor si ipotezelor care s-au emis pe marginea atâtor disparitii este imens. Diferite explicatii, adesea oferite de imaginatii înfierbântate, au fost elaborate în speranta elucidarii disparitiilor continui.




S-au evocat maree neasteptate cauzate de cutremure; enorme valuri oceanice iscate brusc; bulgari de foc ce veneau în contact cu avioanele si le faceau sa explodeze; atacuri ale monstrilor marini; un fel de ,,gaura în cer’’; o deviatie spatiu-timp care duce la o alta dimensiune; dereglari electromagnetice sau gravitationale; s-a dat vina si pe aparitia infrasunetelor care preced marile uragane; s-a emis parerea interventiei farfuriilor zburatoare sau a submarinelor având la bord entitati reînviate din vechile civilizatii, venite dintr-o alta dimensiune sau din viitor, spre a-I ,,cuceri’’ pe oameni; existenta unei ,,gradini zoologice spatiale’’ ai carei pensionari – oamenii – nu ar trebui sa stie înca de ,,paznicii’’ sai etc., etc.
Dar, dupa cum era si firesc, nici una dintre aceste ipoteze nu a gasit sprijinul asa-numitei ,,stiinte ortodoxe’’. Aceasta, desi problema a fost dezbatuta si în fata Organizatiei Natiunilor Unite, într-una dintre sedintele sale plenare. Eric Gairy, presedintele Consiliului de Ministri al statului insular Grenada, din Marea Caraibilor, a cerut formarea unei autoritati O.N.U. pentru rezolvarea enigmei cu privire la triunghiului misterios al Bermudelor, institutie necesara pentru ,,ca oamenii sa nu mai fie în continuare sclavii unor împrejurari care se afla în afara controlului lor’’.
Bineînteles, nu se putea ca aceasta zona care face atâtea victime omenesti si aduce imense pagube materiale, sa nu intre în obiectivul unor cercetari stiintifice serioase. Astfel:
La sfârsitul anului 1973, presa din întreaga lume anunta una din cele mai interesante descoperiri facute în urma primelor doua emisiuni ,,Skylab’’ Studiindu-se fotografiile luate din cosmos asupra Golf-Stream-ului în lungul peninsulei Yukatan, a fost observata o curioasa relatie ocean-atmosfera, de neconceput pâna în acel moment pentru stiinta. În apele calde ale cunoscutului curent au fost detectate zone largi de apa rece. Se pare ca aceasta ar fi motivul unor fapte curioase ca: evolutia oarecum dezordonata a uraganelor, schimbarile clare de culoare a apelor oceanice, sau aparitia unor materii organice neobisnuite în acele zone



Mai târziu, la sfârsitul anului 1976, o echipa de oameni de stiinta italieni pregateste o expeditie de investigare a misteriosului Triunghi al Bermudelor. Nu s-a mai auzit nimic despre aceasta expeditie Va fi avut oare loc ? Sau a disparut si ea, devenind victima fatalului Triunghi ?
În vara anului 1977, nava stiintifica sovietica ,,Acad. Kurciatov’’ (deplasament 7000 tone, 26 laboratoare stiintifice, un centru de calcul) paraseste portul Kaliningrad îndreptându-se spre zona insulelor Bermude. Ea participa la un vast program stiintific sovieto-american numit ,,polymode’’ (format din mai multe nave americane si sovietice), care-si propune, timp de un an, sa studieze fenomenele oceanice, curentii, vârtejurile, magnetismul, meterologia, geochimia, precum si explorarea interactiunilor pamânt-atmosfera în zona respectiva. Vladimir Kort, seful laboratorului Institutului de Oceanologie al Academiei de Stiinte al U.R.S.S. si conducatorul partii sovietice a experimentului ,,Polymode’’, a fost întrebat, în cadrul unui interviu, daca experientele respective vor putea dezvalui taina disparitiei navelor în Triunghiul Bermudelor. Acesta a raspuns textual:

,,Disparitia misterioasa a unor nave în aceasta zona a oceanului poate fi partial explicata prin uragane puternice. Asemenea uragane, cuprinzând suprafete de 200-300 kmp, modifica directiile curentilor submarini fata de felul cum sunt ei trecuti în hartile de navigatie. Într-o asemenea situatie, nava îsi poate pierde directia, I se poate distruge cârma si se scufunda. Acest lucru se putea produce mai frecvent în urma cu 15-20 de ani, când nu existau înca aparate moderne de radio-locatie’’. Fara comentarii.
Înca o curiozitate: în toamna anului 1977, este descoperita în dreptul Arhipeleagului Bahamas o ,,punga de apa straina’’. Dupa analizele efectuate, oceanografii ajung la concluzia ca este vorba de apa din Marea Mediterana ! Nici o explicatie logica pentru acest fapt straniu care sfideaza logica.
Halucinanta aglomerare de date si fapte. Daca statisticile nu ne-ar convinge ca lucrurile se întâmpla într-adevar asa, ne-am putea crede, stapâniti de cosmaruri abracadabrante. Se întâmpla ceva acolo, în Triunghiul Bermudelor – si nu numai – care scapa puterii noastre actuale de întelegere. Homo sapiens se dovedeste, deocamdata, incapabil sa gaseasca o explicatie de bun simt suitei continui de fapte si evenimente al caror sens încearca sa-l patrunda zadarnic.
Triunghiul Bermudelor Marea Diavolului si celelalte zone de acest fel de pe planeta Terra, ramân în continuare în categoria fenomenelor misterioase, carora contemporaneitatea nu le-a putut afla înca dezlegarea. Viitorul va gasi, fara doar si poate, raspunsul rezonabil pentru tot ceea ce noi consideram astazi ,,mister, taina, enigma’’. Va trebui însa sa ne lepadam de ignoranta, care nu a fost niciodata un argument, si de aceea daunatoare ,,politica a strutului’’ care ne îndeamna – printre altele – sa afirmam ca suntem atotstiutori, ca nu mai avem nimic de învata de la ,,mama natura’’, ai carei fii suntem, în definitiv, cu totii.

END.

Partea 1/5

Partea 2/5

Partea 3/5

Partea 4/5